M-am încapatânat sa postez ceva si despre Craciun, cu toate ca în momentul asta sunt total lipsit de inspiratie si chiar daca am început sa scriu, înca simt ca habar nu am cum o sa duc la capat aceasta postare! 
Niciodata n-am conceput sa-mi petrec Craciunul altundeva decât acasa, la Tomesti. Acolo am avut primul contact cu zapada, am facut primul om de zapada împreuna cu tatal meu, am învatat sa ma dau cu sania si sa patinez; acolo mi-am pus primul semn de întrebare despre existenta lui Mos Craciun când, ascuns sub masa si spunându-i poezia, am observat ca acesta purta ghetele bunicii mele 
; acolo miroase a sarmale exact în momentul în care dubaii vin încolonati pe drum si învioreaza toata valea cu sunetul dubelor, iar mama ne asteapta în prag cu casa plina de aranjamente de Craciun, de bunatati de tot felul si cu bradul împodobit si parca nerabdator sa ne auda colindând si sa ne ofere cadourile de sub el.
În fiecare an ma straduiesc sa ajung în Tomesti înaintea dubailor, dar anul acesta am ajuns în acelasi timp cu ei:
Dupa o cura de dube si câteva cadre capturate pentru a le posta pe tomesti.ro (aici si aici) ca sa se poata bucura de ei si tomestenii care n-au putut veni acasa de sarbatori, m-am îndreptat spre casa, pentru a petrece timpul cu familia si sa primim colindatorii, iar mai târziu sa urmeze o noua repriza de dubai. Din pacate zapada a lipsit, asa ca m-am limitat la a fotografia aranjamentele de Craciun facute de mama.
|
|
|
|
|
|
|
În prima zi de Craciun a urmat vizita în satul bunicilor si pentru ca si acolo ne-am întâlnit cu dubaii, n-am rezistat tentatiei de a-i urma, mai ales ca îmi era cunoscut faptul ca fiecare trupa de dubai, din fiecare sat are propriul ritm si alte elemente caracteristice pentru a se deosebii de celelalte trupe.
|
|
|
|
|
|
|
Si daca laitmotivul acestei postari au fost dubaii, închei exprimându-mi speranta ca în 2012 voi avea placerea sa-i urmaresc si pe cei din Balosesti si Românesti.
