Schiurile, claparii si bagajele erau deja pregatite, când, aruncând o privire afara am observat ca a început sa ninga. Stiam ca la Arieseni era deja zapada, dar faptul ca se mai adauga un strat pe pârtie, nu putea sa fie decat de bun augur si asta ne bucura, chiar daca ne astepta un drum de câteva ore pe soselele patriei. Dimineata urma sa constatam ca drumarii chiar erau la datorie si ca singurul lucru obositor la volan era ninsoarea care înca nu se oprise.
În consecinta calatoria a decurs fara evenimente neplacute, iar dupa ce am ajuns la destinatie, ne-am salutat gazda, ne-am echipat corespunzator si ‘tusti’ … spre pârtie. Eram pentru prima oara la Arieseni si ne omora nerabdarea sa schiem pentru prima oara în iarna asta, asa ca, fara sa studiem prea mult zona am cautat un loc de parcare si ne-am îndreptat spre pârtie (pârtia Vârtop, jud. Alba). Abia mai târziu am aflat ca exista o pârtie si în cealalta parte a indicatorului ce semnaliza limitele de judet dintre Bihor si Alba.
Vechea partie de la Vârtop se prezenta într-un mod obisnuit pentru o pârtie de pe plaiurile mioritice, cu fel de fel de buticuri si tarabe la baza, teleschi pentru transportarea schiorilor spre vârf si cu o suprafata denivelata, fapte care nu ne-au împiedicat sa ne bucuram de primele coborâri pe schiuri din aceasta iarna si de peisajele superbe ce se asterneau la picioarele noastre, odata ajunsi în vârf.
Click pe poza de mai jos pentru a vizualiza cele 10 fotografii din album:
|
|
Surpriza placuta avea sa vina a doua zi, în 31 decembrie, când am hotarât sa schiem pe cealalta pârtie, numita Piatra Graitoare. Ajuns la baza pârtiei pot sa spun cu mâna pe inima ca m-am simtit în alta lume fata de ziua precedenta. Aici urcarea se facea cu telescaun (unul modern cu patru locuri), accesul pe acesta facându-se cu o eticheta cu cod de bare, existau indicatoare si anunturi la tot pasul si anunturi acustice care se puteau auzi si pe pârtie, pârtie care era nivelata si îngrijita, iar la baza ei (lucru foarte important) exista toaleta curata si bine întretinuta, la care nu era nevoie sa astepti jumatate de ora la coada! 
Nu în ultimul rând, instalatia de nocturna era bine amplasata si impunatoare, vizibila chiar si de la 30 de km departare.
 Baza pârtiei Piatra Graitoare.
|
|
 Telescaunul, la jumatatea pârtiei.
|
 Telescaunul, în vârf, la coborâre.
|
 Telescaun si nocturna, în vârful pârtiei.
|
 Pârtia luminata de instalatia de nocturna.
|
E lezne de înteles de ce am hotarât ca urmatoarea zi (prima zi a noului an) sa o petrecem pe aceeasi pârtie, si cum nu m-am dezlipit aproape nici un moment de aparatul foto, mai jos va supun atentiei înca un album (click pe poza).
|
|
Si daca am amintit punctele forte de aici, mi se pare corect sa amintesc si minusurile: nu stiu din ce cauza proiectantii acestei pârtii au uitat sa introduca în plan cosurile de gunoi (cu greu am gasit un minuscul cos de gunoi improvizat de doamna de la casierie) si poate asta era si scuza celor care s-au descotorosit de peturi si pachete de tigari goale în mijlocul sau la marginea pârtiei. Daca baza pârtiei Vârtop e plina de mici fast food-uri si tarabe, aici, la Piatra Graitoare nu gasesti nici macar de unde sa-ti cumperi o cafea sau o sticla de apa.
Data de 2 ianuarie 2012 însemna ziua plecarii, moment în care trupa s-a destramat, o parte alegând sa mearga direct spre casa, iar restul, unii pentru ultima oara pe pârtie, iar altii la plimbare cu sania trasa de cai.
|
|
|
|
|
|
În drum spre casa nu m-am putut abtine sa nu iau un cadru cu indicatorul spre Tomesti, jud. Hunedoara si câteva cu asfintitul asternut în fata noastra în dealul Cosevitei.
|
|
|
|
